Montat într-o claritate spațială excepțională, filmul pare că rescrie istoria și îți activează toate simțurile. Mă ia cu frisoane numai când mă gândesc la câte scene am închis ochii. Am zis să te avertizez și pe tine că e de-a dreptul cutremurător. Și da, recunosc, mi-a luat câteva zile să îl rumeg și să mă reculeg. Acum, însă, pot să articulez foarte clar că, ce a putut face partidul conducător așa cum a considerat el de cuviință la ora aia, nu poate fi denumit altfel decât o serie proastă de instrucțiuni de reeducare prin tortură fizică și mentală. Cum să zic eu, nu știu ce hram purta, dar dacă stau bine să mă gândesc, sigur sunt mult mai ok cele din democrație.

Ține doar de noi să dăm mai departe una dintre poveștile dure dintr-o serie lungă de evenimente care merită ecranizate. Iar aici mă refer la Experimentul Pitești, o rețetă pentru dezastru, însă o reușită deloc întâmplătoare a Victoriei Baltag. Filmul este translatat în timpul regimului comunist și redat prin prisma lui Herman, un tânar cu speranță care devine, peste puterile lui, o mașinărie de tortură. Iar de-aici încolo, vă puteți imagina ce urmează.

În distribuție regăsim o salbă de actori, de la studenți sau absolvenți ai UNATC (la momentul filmărilor, ~2015): Sergiu Moraru, Sonia Teodoriu, Rareș Lucaci, Claudiu Oprea, Adrian Lepădatu, până la nume deja sonore, precum Ion Caramitru, Olimpia Melinte, Tedy Necula, Axel Moustache, Claudiu-Cristian Prisecaru.

Întreaga echipă a scos artileria grea, împreună și fiecare în parte au dat tot ce au avut mai bun, s-au transpus într-un regim neiertător și și-au pus în slujba cinematografiei tot talentul lor. De-asta tot sper că o să intre în sfârșit și în cinematografe. După umila mea părere, ar trebui să ajungă în toate cinematografele, de la primul de stat până la ultimul privat. Nu pentru o supraîncărcare. Ci pentru că trebuie să le dăm voie să-și spună poveștile și să ne dăm voie să nu facem erori de judecată. Dacă suntem suficient de cinstiți cu noi și de educația cu care ne mândrim în școlile românești, e musai un film de introdus în programa de liceu. Iar pentru cei mai mici, o vizită la Muzeul Comunismului pentru Copii din Pitești. La fel cum elevii din școlile nemțești nu finalizează studiile până nu vizitează lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau din Polonia.

Recenzia a fost realizată de Emilia-Valentina Marin.